Mituri…

Se tot vorbeste despre casatorie.. pe bloguri, in cercurile de prieteni si unii dintre noi auzim vorbindu-se si la scoala despre asta. De pe’acolo va aduc cateva mituri despre casatorie, poate se mai darama cateva.

Mitul nr. 1 : Scopul căsătoriei este bucuria noastră personală. Totuşi, dacă este într-adevăr aşa, când sunt implicate dezamăgiri inevitabile şi greutăţi care trebuie trecute, concluzia ar trebui să fie „Ori căsătoria nu îşi împlineşte promisiunile, ori ceva nu este în regulă cu mine”.

Mitul nr. 2 : Scopul vieţii de familie este de a-mi face partenerul să se supună modului meu de a gândi. Bărbaţii au memorat, „Nevestele, se supun soţilor”. Dar versetul potrivit este „Supuneţi-vă unul altuia din respect pentru Hristos”. Acesta este urmat de trei versete asupra rolului femeii, şi de nouă versete despre cum ar trebui să-şi iubească soţii nevestele lor asemeni dragostei lui Hristos pentru biserică.

Căsătoria este un exerciţiu pentru a învăţa să te supui chiar şi atunci când nu dorim acest lucru. Knecht adaugă, „Dacă căsătoria ta este o <<smucitură a războiului>>, aruncă tu capătul tău de funie aşa încât jumătatea ta să poată să câştige.”

Mitul nr. 3 : Dragostea este liantul în căsnicie. Adevărat, nu intrăm într-o căsnicie fără să iubim. Dar odată ce acest pas a fost făcut, legămintele sunt cele ce întreţin căsnicia, „la bine şi la rău, la boală şi la sănătate …” Iubirea de multe ori duce la contradicţii, la certuri şi coborâşuri în căsnicie şi sunt momente când chiar lipseşte cu totul. Legămintele făcute la căsătorie sunt promisiuni sacre, spuse de foarte mulţi oameni. Căsătoria este modul prin care oamenii învaţă semnificaţiile acestor legăminte.

Mitul nr. 4 : Iubirea este un sentiment. De fapt, în Scriptură se spune că iubirea este o decizie – nu o emoţie, doar un act al dorinţei. I Corinteni 13 începe, „Iubirea este răbdare …”

Mitul nr. 5 : Numai schimbări minore sunt necesare pentru a te adapta la căsătorie şi la cealaltă persoană. De fapt, este necesară o reconstrucţie majoră. Noi suntem o rasă decăzută, oameni plini de păcate. Cât de mândri, egoişti şi egocentrici suntem! Mândria trebuie distrusă. Toată viaţa noastră interioară trebuie restructurată pentru a o mulţumi pe cealaltă persoană.

Mitul nr. 6 : E nevoie de muncă, cu sau fara echipament de protectie,  pentru a construi o căsnicie care să funcţioneze. Este nevoie de implicare şi de o atitudine pozitivă, dar nevoia merge şi mai profund. Nevoia fundamentală este TIMPUL. Avem nevoie de foarte mult TIMP. Cât timp aţi pierdut unul cu celălalt prin curtare? „Fiţi împreună fără interferenţe, resentimente, deschideţi-vă în ceea ce priveşte ariile vieţii trăite în singurătate, aceste vaste arii în care o persoană îşi poate găsi o casă, un spaţiu prietenesc, o pace netrecătoare şi o seninătate în inima celui iubit,” spune McManus.

Mitul nr. 7 : Scopul căsniciei este acela de a oferi sentimentul de împlinire partenerilor. Bineînţeles noi căutăm împlinire, şi foarte multă lume vede căsătoria ca pe un mijloc de a o realiza. Dar dacă căsnicia ar fi mijlocul, cum ar reuşi oamenii singuri să găsească împlinirea? În loc, noi trebuie să căutăm abandonul, să renunţăm la noi atât de total încât aproape să renunţăm la individualitatea noastră şi să uităm cine suntem.

McManus a formulat o nouă viziune asupra termenului de abandon. Ne abandonăm individualitatea în convenţia sau sacralitatea căsătoriei pentru a crea o nouă entitate de inspiraţie divină : căsătoria.

Mitul nr. 8 : Pot să-mi schimb partenerul ca pe o pereche de pantofi de protectie

De fapt, nu poţi decât să te schimbi pe tine. Dar acest lucru poate să schimbe caracterul căsniciei, inspirând exact schimbarea pe care o aşteptai la partener. După cum spune Mason, „ căsnicia este singurul şi cel mai inimos pas pe care cei mai mulţi dintre noi îl vor face pentru a îndeplini porunca lui Iisus de a-ţi iubi aproapele asemeni propriei persoane.”

Date statistice.



În general soţii par să considere mariajul lor mai satisfăcător decât soţiile lor. Din 2.330 de bărbaţi, dacă ar fi să aleagă din nou 77% s-ar căsători tot cu soţiile lor. Din 3.009 femei doar 50% s-ar căsători cu acelaşi bărbat cu care sunt căsătorite în prezent.
99% dintre femei ar dori să facă schimbări fundamentale în relaţia lor.
La întrebarea ,,Ce aţi dori să schimbaţi la mariajul d-voastră?” 45% dintre bărbaţi au răspuns nimic şi doar 25% dintre femei au răspuns la fel.
Nevoia de afiliere a femeii este adesea satisfăcuta chir numai prin faptul de a se căsători şi a fi căsătorită .Dar părerile se schimbă. Dintre femeile căsătorite de mai puţin de 2 ani, 52% erau foarte mulţumite şi nici una nu era foarte nemulţumită. Dar la femeile căsătorite de peste 20 de ani ,doar 6% erau foarte mulţumite şi 21% erau foarte nemulţumite.
Bărbaţii spun în general că sunt mulţumiţi de căsniciile lor dacă celelalte aspecte ale vieţii merg bine. Dar femeile care sunt nefericite în căsnicie spun că sunt nefericite şi în celelalte aspecte ale vieţii lor.
Căsătoria este pe locul doi ca factor al  stimei de sine la bărbaţi în timp ce la femei este pe primul loc.
Este o ironie aici deoarece femeile sunt cele care doresc mai mult căsătoria decât bărbatul, căsătoria este mai benefică pentru bărbat decât pentru femeie. De exemplu femeile căsătorite au o sănătate mintală mai şubredă decât femeile singure sau bărbaţii căsătoriţi .Femeile singure au mult mai puţine simptome de stres decât cele căsătorite.

21!

21.. da 21 de ani! Cate vise cladite in jurul acestei varste care imi parea asa magica cu ani in urma. Imi pare si acuma, insa inaintea avea un mister aparte. 21 de ani … nu sunt multi, arata doar inceputul unui drum care acum incepe sa se deschida tot mai mult.

Stiu ca e off topic, ca nu mi-am propus sa scriu pe blog file de jurnal… insa azi imi permit! Azi e ziua mea, si pot!

21 de ani frumosi, cei mai frumosi pentru ca aproape jumatate din ei au fost tratiti in lumina lui Dumnezeu si in prezenta Lui.

Am invatat atatea lucruri incat as putea sa invat la randul meu alte persoane… insa cel mai important lucru a fost ca fiecare zi traita fara Dumnezeu e pierdere de vreme… da! Pierdere de vreme! Nu vreau sa insir aici cate am invatat si cate nu, nu isi au rostul, sunt sigura ca fiecare din noi ne invatam lectiile de viata care de atatea ori nu sunt prea diferite.

Ca sa nu ies de tot din tonul blogului meu… as spune ca in ultimul an din viata mea din punct de vedere cognitive am acumulat o multitudine de informatii, si as folosi expresia unui distins domn professor insa ar ofensa cititorii si voi spune doar ca am avut o gramada de insight’uri. Din punct de vedere behaviorist, am invatat sa imi controlez comportamentele ( m-am autoconditiona?!), sa le citesc pe ale altora (body language) si multe alte lucruri. Daca ar fi sa ma uit umpic si din punct de vedere al gandurilor irationale si rationale.. poate ar  fi cel mai mult de zis. Cel mai important poate este ca am renuntat la evaluarile globale ( sau etichete in limbaj comun, pe care ni le punem unii altora), ca am invatat ca lucrurile nu TREBUI., sunt putine TREBUIE! Si important este ca am invatat sa  nu imi mai limitez existenta in functie de ce zic ceilalti despre mine, am realizat ca viata trece pe langa noi si ezitam sa facem o gramada de lucruri pentru ca ne este frica de a nu fi judecati, de parca daca suntem sau nu judecati ne schimba personalitatea noastra cu ceva ( Lets fightJ) . Ar fi multe de zis, dar ma opresc aici!

PS. Multumiri: Tie Doamne in primul rand, pentru ca ma iubesti si ma rasfeti asa de mult, pentru ca nu incetezi in a ma cuceri cu dragostea TA! Prietenilor mei, care sunt cei mai speciali si mereu acolo pentru mine, nu le dau numele, pentru ca se stiu ei, va iubesc si multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare din voi! Si evident cum as putea uita de cei care imi sunt dragi tare, echipa de invatatori! Multumesc pentru rabdarea vostra cu mine si pentru ca sunteti dedicati in ceea ce faceti!

Cand femeia defineste arta

Alexandrina, numele ei este egal cu inocenta. Nu o vei gasi in topurile de toate zilele. Nu acolo este locul ei. Artistii nu vaneaza varful clasamentului cu cei mai buni din saptamana respectiva, au o tinta mult mai importanta, doresc sa escaladeze Everest-ul omului vor sa-i cucereasca inima si sufletul cu arta lor. Basarabeana Alexandrina Hristov creeaza arta cu ajutorul cuvintelor, a vocii si a mainilor. Asterne versuri dulci-amarui pe hartie alba, randuri carora mai apoi le da viata prin intermediul glasului si care ajung sa-si gaseasca locul in picturi calde obtinute din culorile reci ale fiecarui anotimp. Maiestria gadila inima iar frumusetea stampara auzul.

Numai tu
In urma cu doi ani, in luna iulie a lui 2007 pasind pe o strada exclusivista a internetului romanesc, intr-o casa digitala denumita blog – actualmente parasita – am ascultato intaia oara pe Alexandrina fredonand melodia de mai sus. O frumusete. Vocea, cantecul, fata.
Recent, la inceputul lunii aprilie, artista a adus pe lume Om de lut, primul sau album. Cele 12 parti componente ale omului de lut au fost “construite” timp de sapte ani, intre 2000 si 2007. Deopotriva “copilul” artistei din Basarabia stie sa cante in romana, franceza si rusa abordand stiluri precum jazz, soul, funk, ambient, chillout, alternative, electropop sau rock.
Invelisul albumului este o creatie proprie a cantaretei-pictorite, tablou care vine sa completeze rafinamentul si expresivitatea celor douasprezece piese.