decupaje / offcuts

Octombrie

2011-11-09T02:14:00.001+02:00

Waves

2011-08-04T02:10:00.003+03:00

NAG #5

2011-06-27T22:44:00.004+03:00

10 iunie 2011, Projects Open Session, Strada Panterei

Japan

2011-03-17T23:20:00.000+02:00

Underwater night

2011-02-07T22:08:00.004+02:00

WHY

2011-02-02T15:01:00.000+02:00

Moonwalking

2011-01-20T12:36:00.001+02:00

End of Academia

2010-06-26T17:23:00.001+03:00

2010-06-03T12:06:00.003+03:00

Back, after some months

29.12.09

2010-01-31T00:17:00.002+02:00

M is from Memoirs

2010-01-28T01:55:00.003+02:00

Opel

2010-01-16T23:50:00.000+02:00

Some flowers

2010-01-14T00:45:00.004+02:00

Brasov, 2010

2010-01-11T13:29:00.002+02:00

Summer fields

2010-01-10T03:36:00.002+02:00

Pure Happiness

2009-12-18T01:21:00.002+02:00

World from up there

2009-11-09T21:54:00.007+02:00

One of my beds

2009-11-05T01:56:00.003+02:00

(2005-2007)

Neon bridal collection

2009-11-03T23:52:00.004+02:00

Ordinary day

2009-11-01T22:44:00.007+02:00

Way Forward II

2009-10-22T03:17:00.000+03:00

Way Forward

2009-10-21T00:46:00.006+03:00

Autostrada Soarelui, martie 2009

2009-10-18T02:50:00.005+03:00

Mărțișor on a highway tree

Old magic spell

2009-10-16T02:33:00.002+03:00

Matter of fact it's all dark

2009-09-24T14:49:00.004+03:00

Alb

2009-09-15T15:25:00.005+03:00

white

I don't want this feeling to go away...

2009-08-28T17:46:00.008+03:00

Last summer, when everything was upside-down.
For that, I'll share this happy song with everyone:

Koutsoupia Beach, Greece, 2009

2009-08-27T01:33:00.004+03:00

Velica, Greece, 2009

2009-08-20T01:23:00.002+03:00

Lazy in the hammock...

Comana, Giurgiu, 2009

2009-08-01T15:14:00.003+03:00

De 1 august, o fotografie a casei in care a trait Gellu Naum

Automatic taxi stop, electric cigarette love baby...

2009-07-20T02:09:00.009+03:00

Denizli, Turkey, 2008

2009-07-18T01:49:00.004+03:00

Selfportrait in a Hotel Room Series (I)

Deleni, Constanta, July 2009

2009-07-12T23:47:00.006+03:00

Soft

2009-06-30T00:17:00.001+03:00

War Clouds

2009-06-22T01:03:00.002+03:00

Personal TouchLight

2009-06-21T00:29:00.002+03:00

Ambiguous Selfportrait

2009-06-14T11:47:00.008+03:00

Idols

2009-06-10T00:10:00.003+03:00

Mai

2009-05-26T00:16:00.003+03:00

234

2009-05-09T00:01:00.007+03:00

Smoking eco

2009-05-07T22:54:00.004+03:00

Interior 1

2009-05-04T12:20:00.005+03:00

Camera parintilor mei, aprilie 2009

2009-04-21T01:56:00.007+03:00

Verde

2009-04-15T23:33:00.010+03:00

foto neprelucrata, Greaca (Giurgiu), aprilie 2009.

Zlatny Piasaci

2009-04-04T22:45:00.007+03:00

Oltenita, martie 2009

2009-03-30T00:35:00.004+03:00

Seri de primăvară învelite în fum.

Marea Neagra, 2009

2009-03-25T13:50:00.006+02:00

Timaru, 1966

2009-03-25T13:19:00.007+02:00

© Fotografie din arhiva personală.

Quake

2009-03-15T02:40:00.003+02:00

Șelari. București, 2009

2009-03-09T23:38:00.002+02:00

Pietre

2009-02-15T15:59:00.003+02:00

Prin pustiul asta trecea cu siguranta pentru prima data, venind nu se stie de unde, pasind marunt si repede, abia atingand pamantul uscat de vant. O vedeam de departe venind si-mi parea ca singura cum era, cauta parca izolarea pe aici, printre pietre, voind sa-si asculte doar pasii sau poate pierduse ceva. Iarba aspra ii gadila gleznele, iar vantul ii adia pe la tample, managaiandu-i parul ars de soare. Purta pe umeri ceva nedefinit, ce o facea sa para ca pluteste. Rochia ii flutura in mers si praful din sandale ii ingalbenea degetele. Simtea in talpa fiecare piatra. Respira incet, dar intr-un ritm constant, ca sa-si pastreze racoarea si sa-si amane setea. O clipa ne-am intersectat, a ridicat privirea ganditoare dinspre pietre si a trecut. Parea ca merge spre nicaieri, asa cum a venit. Am privit-o lung pana departe, cand s-a pierdut in galbenul campului, si am trecut si eu mai departe, cautand, poate, aceleasi lucruri. Adierea era calda, dar suportabila aici sus.

Bodrum, 2008

2009-02-10T12:55:00.004+02:00

Bus

2009-02-09T01:37:00.004+02:00

Vezi prin mine

2009-01-28T22:32:00.004+02:00

Nu pot arata nimic mai bine decat ceea ce am trait, dar mai ales ceea ce sunt. Prin mine, catre exterior. Azi am aflat. Eram singura aici, pe drumul inapoi catre casa; cinci zile mai tarziu aveam sa te intalnesc si cinci luni mai tarziu sa scriu asta.

oo

2009-01-22T23:08:00.007+02:00

Iubesc omul care a facut fotografia asta. Sper sa nu se supere ca i-am pus fotografia aici, dar imi place tare mult. Mai urmeaza, dupa ce imi da acordul. Ar fi atatea de spus, iar eu n-am mai scris de asa mult timp vreun articol pe blogul asta... Nu spun nimic decat ca in spatele imaginii, oameni buni, sta multa putere si multa poveste.

Cred ca e cea mai frumoasa fotografie de pe blogul asta, si nu e facuta de mine. Sau e...

Bucuresti, sector 3

2009-01-22T22:57:00.004+02:00

O fotografie mai veche, de prin octombrie 2008.

Craciun la Cheia, 2008

2008-12-25T23:42:00.010+02:00

Oltenita, decembrie 2008

2008-12-18T00:30:00.005+02:00

Moeciu, 2008

2008-12-08T00:34:00.003+02:00

Hierapolis, august douamiiopt

2008-10-14T15:02:00.003+03:00

O imagine la care tin foarte mult, ceva mai putin personala in schimb, pentru ca in ultimul timp obisnuisem sa transform blogul intr-un jurnal intim.

The world was on fire

2008-10-12T14:01:00.006+03:00

The world was on fire
no one could save me but you.

Portret la fereastra

2008-10-09T13:11:00.004+03:00

... (cel mai frumos loc de pe lume)

2008-10-02T15:40:00.007+03:00

... e pielea ta

Coridorul

2008-09-19T14:04:00.002+03:00

„Pe atunci, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini, am început să presimt existența Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile, mă învăluia în căldura ei, îi spuneam Isis sau altfel, nici nu contează.” (Gellu Naum, Zenobia, din cap. „Coridorul”)

Autoportret (doi câte doi)

2008-09-05T16:01:00.004+03:00

Acasă

2008-08-03T23:31:00.003+03:00

Hot Roof, Thin Cat

2008-08-01T22:29:00.005+03:00

* Ca de obicei, de 1 august, poetului-copil, el care trece aproape nebăgat în seamă pe la porţi şi scoate la iveală sărăcia tristă a rădăcinilor uitate.

Înapoi la apusuri calde

2008-07-29T22:49:00.004+03:00

Relaxare totala, chiar și în fotografie.

Free cinema frame

2008-07-18T23:36:00.004+03:00

O fotografie din seria omuletului Gestalta animat (ma duce cu gandul la un cadru dintr-un film unde omuletul in miscare ar putea fi protagonist, de aici titlul).

Plajă noaptea #9403321

2008-07-10T22:59:00.003+03:00

Uneori, lucrurile de lângă au darul acesta de a ne fascina, iar cu timpul ne obișnuim și aproape trecem indiferenți. Exagerez poate uneori surprinzând doar senzațiile unice, imaginile puternice ce suporta cu greutate stări, simboluri, gânduri ce nu transpar cu simplitate. Poate fotografia pe care o practic e prea ermetică sau poate prea facilă uneori, iar deseori afișez doar clișee obosite. Aici am vrut să arăt clipa ceea, în care te ascunzi un moment, trăind cu adevarat simplitatea inexplicabilă a imaginii. Cum spuneam și acum vreun an într-un articol de pe aici la care mă întorc acum, nu vreau sa atribui fotografiilor altceva decât sunt, ci contextul real să se substituie unui puternic impuls creator. Și nimic mai mult.

Viața plajelor pustii

2008-07-07T00:20:00.008+03:00

Sensibilitate numerică

2008-06-29T22:15:00.008+03:00

Putem vorbi de genul acesta de sensibilitate aici, privind cum dincoace de umărul gol lumina recompune vizibilul, plutind peste și prin texturi... Expunerea lungă și mișcarea nervoasă a torsului se combină în lumina albă și formează o structura translucidă, diafană, ce pare că lasă trecere liberă fasciculelor deviate și oferă acea sensibilitate proprie doar imaginii digitale.

Așa am zărit dincolo

2008-06-13T00:14:00.005+03:00

Veneam dinspre plaja pustie... Departe de lume, prin locuri puțin umblate, adevărata izolare stă în locurile cele mai puțin bănuite, nu acolo unde faima transformă locul. Desigur, n-am să dezvălui acest spațiu din dorința (adevărat, egoistă) de a se păstra la fel... Căutam să iau cu mine cât mai multe imagini, nu spre a dezlipi, ci spre a crea. Totul, desigur, s-a rezolvat placid și misterios într-una singură.

Așa am zărit dincolo.

Ploaie pe faleză

2008-06-10T22:49:00.006+03:00

Două imagini de pe faleză, luate din mașină în drum spre far. Ploua foarte tare și era aproape întuneric, iar picăturile de apă ce se preling contribuie la neclaritate. E impresionant să auzi pescărușii și să simți valurile spărgându-se cu putere atât de aproape de tine. Fotografiile nu sunt prelucrate, era întocmai ca aici.

Încă o serie de peisaje estetizate, picturale... Încerc să descopăr ce mă definește, deși e evident, de vreme ce privesc prea contemplativ lumea. Mai am mult până la forma pură. Până la deparazitarea completă a creierului mai trebuie să lucrez ceva... Hai să vedem, se poate și fără sentimentalism și literatură? Fotografie doar prin ea însăși, spuneați? Voi încerca.

Memorie personală

2008-06-09T00:56:00.001+03:00

Experiența marelui albastru

2008-06-07T18:29:00.008+03:00

În tot acest timp, fotografia a rămas undeva, acolo, printre cuvinte, dar nu am cum să uit de ea. Am numit ciclul acesta experiența marelui albastru pentru că, evident, culoarea predomină, dar și pentru că vremea rece, de sfârșit de aprilie, naște la mal o atmosferă glacială.
À Luc Besson.

Flemish like

2008-04-05T19:59:00.004+03:00

Am încercat un exerciţiu de prelucrare, un detaliu dintr-o fotografie de studio. Cum vi se pare?

----------------
Now playing: Coldplay - What If

Plouă cu globuri pe glob şi prin vreme

2008-04-01T00:09:00.000+03:00

O să te plouă pe aripi, spuneai.

Nu-i nimic, iţi spuneam,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

----------------
Now playing: Travis - Why Does It Always Rain On Me

Muţenia vorbelor

2008-03-14T23:12:00.005+02:00

----------------
Now playing: Nina Simone - Just In Time

Vorba gîndului

2008-02-26T00:00:00.010+02:00

Imaginea are cinci ani, dar starea mea de acum e exact aşa.
Mă gîndesc la versurile lui Sorescu:

"Trăim o clipa mare.
Clipa e pînă clipeşti o dată, nu?"

Tristesse
----------------
Now playing: Bob Dylan - Most Of The Time

Time

2008-02-23T17:57:00.010+02:00

Not tired of lying in the sunshine... Ascultam Time si mi-am amintit de fotografia asta. Cateodata stau in fata soarelui si-l privesc minute in sir (asa ca aici, luni dupa-amiaza in parcul minunat de la capatul strazii Dumbrava rosie) gandindu-ma, asemenea cantecului, You are young and life is long and there is time to kill today si, desi stiu ca one day you find ten years have got behind you, nu pot sa n-o mai fac. Soarele da, e un semn ca trece timpul. Totusi, daca n-ai rabdare sa-l privesti cateva momente, in fiecare zi, chiar de-ti va parea ca pierzi vremea, timpul va trece mult mai repede si te-ar lua prin surprindere. Sa avem rabdare sa privim lucrurile din jur cu viteza mai mica decat se petrec. Nu vei putea niciodata sa intreci timpul (soarele) grabindu-ti viata, And you run and you run to catch up with the sun, but it's sinking and racing around to come up behind you again, dar nu ai rabdare nici sa-l astepti a doua zi, si asa va fi toata viata ta.

Dar eu ma opresc sa-l privesc si il percep static mai mult de cateva secunde, timp in care nu ma gandesc la faptul ca apune, ci il transform in milioane de imagini (in ochi, in suflet, in gand). Asa timpul pentru mine nu e compus decat din acum, acum, acum, de milioane de ori. Imaginea este un acum, este un decupaj al prezentului continuu. Ce daca sun is the same in the relative way, but you're older, shorter of breath and one day closer to death? Chiar si soarele apune la sfarsitul zilei, nu?

----------------
Now playing: Pink Floyd - If

Soare si zapada o data in viata...

2008-02-17T21:54:00.006+02:00

Sambata, in drum spre Bucuresti, am fotografiat cei mai spectaculosi nori de pana acum (si nu am putine imagini cu nori). Soare si zapada n-am mai vazut pana acum si ca sa va dati seama de minunatie, am decupat si am lipit niste bucati de cer. Absolut impresionante senzatiile pe moment... imaginea nu e indeajuns de graitoare poate, dar nu e deloc prelucrata cromatic. Voiam sa ma joc cu imaginea pe hartie, dar mestesugul asta s-a simplificat atat de tare de cand cu digitalul si are atatea pretentii in ciuda unei aparente comoditati asa ca m-am limitat poate cam slabut la prelucrarea digitala (rezultatul e un pic kitsch, stiu). Dar intentia era sa dau un efect optic puternic imaginii pentru a echivala cu senzatia pe care am trait-o eu vazand imaginea reala. Scuzabil?

----------------

Sunintimity

2008-02-15T16:12:00.008+02:00

Soarele intra in camera mea pe usa in fiecare dupa-amiaza... la apus coboara si traverseaza casa, trasand pe covor o dara de lumina portocalie si luminand tot ce intalneste in cale. Dara de lumina capata forma obiectelor pe care se aseaza. Crapatura prin care ochiul de lumina intra e foarte mica si asta ma fascineaza mereu. Desi am camera pe est, am soarele meu pe covor intotdeanua la apus...

Now playing: Ben Harper - She's Only Happy In The Sun

------------------

Rrose Sélavy*

2008-02-11T19:33:00.000+02:00

She was beauty and adventure. She seemed so glad to be alive.
I want to be happy, but not all the time.

*copyright: marchamp ducel :)

(oricat nu m-ar pasiona fotografiile cu papusi in general, imi place cum a iesit imaginea asta.)

-------------

peisaj de sesiune

2008-02-10T02:26:00.000+02:00

in sfarsit sesiunea s-a terminat si a lasat in urma ei ce vezi... acum pot sa ma ocup de arta.

----------------
Now playing: Morphine - The Only One

Vezi/ Intelegi

2008-01-13T19:53:00.000+02:00

Sa fim un pic postmoderni cand vine vorba de peisajul frumos. Sa nu lasam fotografia sa fie intarziata cultural, trebuie sa fie in pas cu celelalte arte si in pas cu societatea. Totusi, sa nu distrugem vraja, cum spunea Adorno (ca tot am examen la estetica marti). Arta trebuie sa participe la evenimentul istoric, dar trebuie sa isi pastreze enigma. Ea e tocmai ceea ce face dinferenta intre un initiat si un om obisnuit care vrea ca arta sa probeze realitatea si sa dezvaluie adevarul. Enigma nu trebuie rezolvata, o cunoastere mai mare distruge magia. A te pricepe la arta, spune Adorno, inseamna in acelasi timp intelegere adecvata a obiectului si neintelegere limitata a enigmei si o atitudine neutra fata de ceea ce este ascuns.

-------------------

Peisaje in vid

2008-01-12T15:05:00.000+02:00

Cele doua fotografii destul de cinematografice as zice (daca iau in consideratie formatul, cel putin) vorbesc despre vid, despre singuratatea spatiului deschis, despre cum aproape numai zapada poate creea planul, liniile de compozitie, forma, despre "vocea" zapezii care se stinge la asteptarea ceva-ului frumos si static si se aprinde ivind la suprafata din ea o senzatie de viu, de amintire. Sunt peisaje, dar nu sunt acele peisaje frumoase de iarna asa cum ne-am obisnuit. Nu pentru ca iarna n-ar avea frumusetea ei, ci pentru ca peisajul de iarna are mai multe dimensiuni, mai multe interpretari, iar eu am ales sa o reprezint asa. Pot fi secvente dintr-un poem simbolist ilustrat rece si sincer. Natura frumoasa e in alta parte. Ceva mai mult romantism data viitoare.

Am inceput anul cu un impuls creator deosebit desi foarte multe imagini nu am reusit sa captez inca. Dar idei noi s-au nascut, imaginatia imi face surprize placute si vise am cat cuprinde. Deja ma simt mult mai bine in fata realitatii pe care pana acum o consideram banala, am decupat mental niste lucruri extraordinare in ultima vreme. Am descoperit cateva locuri noi, am citit niste lucruri foarte interesante, mi-am strans legatura cu oamenii dragi si intru in sesiune cu mult curaj si vointa, ceea ce e minunat. Ianuarie e luna in care se pun la copt visele, se scriu listele cu dorinte pe anul ce se deschide in fata noastra ca un drum serpentinat ce nu stim daca ne va urca sau ne va cobori, si cu siguranta nu stim ce e dincolo de prima cotitura. Asa imi incep si eu anul cu sperante multe multe si cu increderea in mine pe care cu greu am adunat-o pana acum. Iar asta se datoreaza celor mai buni prieteni. Daca poate trei-patru saptamani de acum inainte nu voi mai publica foarte mult pe blog, pentru ca-mi voi petrece timpul in compania cursurilor si conspectelor pt facultate, asa sa stiti ca nu am renuntat nici la fotografie, nici la blogging, nici la viata. Dar e anul cu licenta si voi avea cam mult de munca.

-----------------

Nopti de iarna

2008-01-04T19:33:00.000+02:00

It's four in the morning, the end of December
I'm writing you now just to see if you're better
New York is cold, but I like where I'm living
There's music on Clinton Street all through the evening.

----------------

And so we're told this is the golden age - 2008

2008-01-01T16:49:00.000+02:00

All is quiet on New Year's Day
A world in white gets underway

----------------
Now playing: U2 - New Year's Day

Decembre

2007-12-31T00:40:00.000+02:00

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape...

-------------

Peisaje inchise in ochi

2007-12-29T13:16:00.000+02:00

And now from where I stand
Upon this hill I plundered from the pool
I look around, I search the skies
I shade my eyes, so nearly blind
And I see signs of half remembered days
I hear bells that chime in strange familiar ways
I recognize
The hope you kindle in your eyes

----------------

Zile de iarna

2007-12-26T16:35:00.001+02:00

Ultimele zile din an, in parc: un pic de zapada, un pic de melancolie, un aparat foto, un fular gros, un suflet cald si cateva ganduri. Vise cat cuprinde.

Christmas time

2007-12-25T16:37:00.001+02:00

E vremea Craciunului, simte magia... Turta dulce, bomboane de ciocolata, ceai cu scortisoara , portocale, vin fiert, brad, cadouri si multa lumina. E Craciun unde copiii sunt visatori!

Craciun fericit!

2007-12-25T16:28:00.001+02:00

E Craciunul. La multi ani!

Tangerine Dream

2007-12-22T13:07:00.000+02:00

Cateva clipe de lumina portocalie. Azi e soare, dar nu e zapada, desi e 22 decembrie. Imaginile nu amintesc de Craciun, doar mandarinele poate. Clopotei, luminite, panglici rosii, toate astea vor fi in curand... Ne pregatim cadourile si dorintele pana atunci. Imi fac un ceai si ma asez in fotoliu cu o carte in mana, ascultand "Cinnamon Girl" si privind lumanarea ce arde cu aceeasi aroma (cu cea a ceaiului si a cantecului) si imi imaginez cum de Ajun aerisim casa, o luminam, impodobim bradul, gatim bunatati si asteptam... Visez la turta dulce, portocale, cozonaci, nuci si mere coapte.

CineMAiubit

2007-12-17T12:56:00.000+02:00

O incercare de cronică de festival sau ceva impresii de la evenimentul important în lumea studentească bucureşteană, mult aşteptatul festival de scurt-metraje CineMAiubit. Ediţia din 2007 ce a avut loc in intervalul 10-14 decembrie, ne-a ţinut pe toţi aproape de Cinema Studio o parte bună din timp reunind producţii semnificative atât ale şcolilor româneşti de film/arta video (UNATC, Universitatea Hyperion, Universitatea Media, Universitatea Sapienţia din Cluj-Napoca, UNArte Bucuresti), cât şi ale şcolilor internaţionale cu tradiţie (Şcoala de la Tel-Aviv, Hochschule für Fernsehen und Film München, Universitatea de Film, Televiziune şi Teatru din Łódż, Polonia, Şcoala de film de la Sofia etc.).

Anul acesta organizarea ne-a surprins foarte plăcut prin colaborarea cu Universitatea Naţională de Arte Bucureşti la reunirea celor doua medii artistice opuse în esenţă, atât la nivelul expoziţiei de fotografii şi afiş, cât şi în concursul de scurt-metraje experimentale, unde au intrat multe filme ale secţiei Foto-Video a UNArte. Meritul studenţilor la design a fost acela de a da imaginii festivalului un aer cât se poate de modern, printr-o grafică contemporană (panouri cu diverse imprimeuri, modalităţi inedite de expunere a fotografiilor etc.) imbinată cu obiecte retro (scaunele stil Napoleon al III-lea, cuiere vechi etc.), din care a rezultat o prezentare vizuală ce se incadrează perfect in viaţa urban-artistică a studenţiei. Colaborarea are meritul de a creea o punte de comunicare între cele două universităţi şi mai ales de a diversifica programul festivalului. Cu toate ca se observă încă diferenţe între filmul-experiment de la UNATC şi cel de la Arte, cele două universităţi având estetici diferite, e totuşi notabilă încercarea de interdisciplinaritate care vine să aplaneze oarecum aceasta ruptură, deşi în fond ele rămân diferite. Iar juriul e încă nepregătit pentru ceea ce se numeşte arta video (ce işi are originile departe, în avangarda anilor 30, în arta lui Duchamp, şi nu în arta clasică cinematografică, precum filmul experimental), ceva diferit de filmul experimental, de aici faptul că multe producţii ale studenţilor de la Foto-Video au ramas nepremiate. Interesant de observat e însă amprenta pe care o va lăsa această colaborare pe termen lung şi dacă în continuare se va schimba ceva, prin acest gen de festival, în optica cinematografică a studenţilor la film. E nevoie în timp de o schimbare a unghiului de privire a lucrurilor, de la un festival al scenariilor, al poveştilor, la un festival al vizualului, al imaginii cinetice, în acord cu prezentul care e permanent tradus în imagine.

Din amtosfera celor patru zile de festival aş încerca poate să redau serile în care sala Uniunii Cineaştilor era arhiplină, spectatorii se înghesuiau să prindă un loc chiar şi pe scări, s-a râs foarte mult, au fost aplauze din plin. Surprizele (dansuri, cântari) nu au lipsit, prezentarea lui Laurenţiu Damian a fost vioaie şi sinceră, deşi se citeau emoţiile, iar glumele cu care se scuza au fost de-a dreptul amuzante şi au facut sa transpară efortul şi entuziasmul organizatorilor. Ca de obicei, cel puţin la festivitatea de premiere, studenţii ce au urcat pe scenă pentru a-şi primi diplomele erau, ca orice artişti, fie timizi şi nu reuşeau să îngane decât un „Multumesc!”, fie amuzanţi, glumind cu modestie sau pentru a-şi scuza lipsa de modestie. De remarcat sunt totuşi vitalitatea, entuziasmul, forţa lor creatoare ce transpar prin simplele cuvinte de mulţumire, discursurile lor încă vii, tinereşti, sincere, lipsite de clişeele tradiţionale inerente discursurilor oficiale. Festivalul a fost un spectacol în sine, cele peste o mie de filme ne-au inspirat şi ne-au bucurat în acelaşi timp.

Despre premii nu vă vorbesc, au fost multe şi în general nu au coincis părerile juriului cu a mea (au rămas rămas nepremiate filme care m-au emoţionat foarte mult). După cum spuneam, s-au premiat dialogurile, scenariile, imaginea cinematografică academică.

CineMAiubit e bine să rămână/devină un festival tânăr, deschis, avangardist pe cât posibil (totuşi excentricitatea s-a manifestat doar la nivel individual), iar juriul să se adapteze şi el, din mers, şi să încurajeze tinerele talente să fie în permanenţă cu un pas înainte. Aşa după cum în deschidere, referindu-se la noul val cinematografic românesc recent premiat şi în special la fostul său student, Stere Gulea a spus: „Dacă avem vreun merit pentru premiile luate de Cristian Mungiu, e că l-am lasat în facultate să facă ce a vrut”.

Spectrum

2007-12-14T23:19:00.001+02:00

L'âge des explorations graphiques.

Medium

2007-12-02T23:53:00.001+02:00

"(...) Am cu mine tristeţea profundă a poeţilor care toată viaţa, dar toată viaţa, s-au căznit să facă literatură şi, până la sfârşit, răsfoind cele câteva sute de pagini, au descoperit că n-au făcut decât literatură.

(...) Ador acei oameni care, asemeni magicienilor, declanşează cu câteva cuvinte, cu câteva linii, terifiantele crize de conştiinţă, acei oameni care opresc poeţii pe stradă ca să le urle în urechi: renunţaţi la literatură, care opresc atleţii în momentul precis al aruncării discului ca să-i întrebe: la ce bun ?"

lui Gellu Naum.

Le sable nocturne*

2007-12-01T23:41:00.001+02:00

"Condensand pana la limita ei lichida urmele petei de sange, noi eliberam coloratia ei fastuoasa sub care pluteste, in tresaltarea-i inexprimabila, degetul indoit in unghi drept exprimat ca o forma de aer ce pluteste in interiorul salii de aer.
Trecand prin obiect, cu bratele goale, dorinta se trezeste sporita de o orbire in plus. Extremitatea palmelor, extremitatea pupilelor viziunii totale pun in contact intr-un mod isteric suprem dorinta si posibilitatile ei infinite de devenire. (...)
Cunoasterea prin necunoastere - numai inchizand si deschizand succesiv portile trupurilor noastre vantul va putea sa le aduca oglinda-i fugara pana in momentul deschiderii lor totale. (...)
Descrierea supraautomatica a 16 obiecte intalnite in nisipul nocturn.
1. Valul nesatios traversat incet de stropii corosivi.
2. Respiratia nelinistita dublandu-se, triplandu-se si devenind oarba in conditii uitate.
3. Umbra adusa de ochii plutind pe contururile acestei sfere.
4. Lignificarea atingerii supuse congelarii in coltul cel mai departat al camerei.
5. Mercur subteran palpitand pe marginile echilibrului.
6. Aer comprimat, pe jumatate acoperit de matase, singur.
7. Cristal imens, impulsiv parfumat, pe chipul unei pene.
8. Reflexul privirii trecand usor, usor, nivelul norilor deasupra buzelor.
9. Pavoazare a morbidetei sau interiorul ei chiar la intrarea grotei.
10. Culoar vertiginos surprins intr-o lumina suculenta in strafundul sanului.
11. Gesturile secrete ale isteriei dominand consistenta plamanilor.
12. Mladiere adanca leganata de sange.
13. Raze de intuneric suspendate pe simplitatea dimensiunilor mici.
14. Zapada adeziva, inutil colorata de vant.
15. Un suras vertij sau ceea ce atrage amantii pe toti peretii.
16. Aparitie a unor pete halucinante, absolut necunoscute."

*Nisipul nocturn e un text redactat pentru Le surréalisme en 1947, Exposition Internationale du Surréalisme de la Paris, de Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Paun, Virgil Teodorescu, D. Trost, ce desemna un joc suprarealist: "o camera obscura plina cu obiecte necunoscute trebuie strabatuta in cautarea concretetilor nestabile ale unei dorinte de dorit".

Fluture, tu.

2007-11-19T00:38:00.000+02:00

Efectul fluture. In ceata densa de amintiri, regrete, ganduri, nostalgii, care concureaza aprig proiectelor, sperantelor, ideilor, viselor, mai stii ce ai de spus? Calatorim in timp, cel putin.